Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Daca ajungeti in Cluj viziati NEAPARAT Muzeul Etnografic al Transilvaniei!!
Expozitia permanenta este foarte bine documentata, prezentata si structurata: aici aveti toate informatiile.

Am cumparat un album de fotografii care contine 296 de copii fotografice alb-negru ale negativelor executate de Denis Galloway in perioada 1926-1936 si 14 fotografii color, datate 1931-1936, singurele pozitive color pe sticla din patrimonial muzeului.

Denis Galloway a petrecut anii 1926-1950 in Romania.
Intr-o scrisoare ii scrie unei prietene:”am fost acolo pentru un timp asa de lung, incat a devenit tot mai mult casa mea , mai mult decat Anglia.”
L-a cunoscut pe Romulus Vuia, directorul Muzeului Etnografic al Ardealului si si-a oferit serviciile acestuia: sa fotografieze, sa execute picturi etnografice si sa achizitioneze obiecte pentru institutie.




Trebuie sa ma laud (a cata oara) cu unul din lucrurile tesute si cusute de bunica mea:

Muzeul de Arta Cluj

Detine o colectie bogata de tablouri, in special Grigorescu, Luchian, Aman, Pallady.
Din pacate palatul se afla intr-o stare deplorabila si la exterior si in interior.
Parchetul din salile de expozitie scirtiia foarte tare, ne-am miscat foarte incet si pe varfuri, ma tot intrebam ce se intampla daca nu eram singurii vizitatori.
Si inca se pare ca sunt norocosi: "Muzeul tine de Bucuresti si asa mai primesc ceva fonduri" spre deosebire de Muzeul de Istorie care era inchis pentru renovare de mult timp...si cine stie peste cati ani se va redeschide.





Mai multe informatii aici

Au in colectie doua tablouri semnate Sava Hentia.
Multe din tablourile lui sunt expuse in Muzeul municipal din Sebes-Casa Zapolya.
Pentru ca pe viitor voi face o excursie acolo am cautat mai multe informatii despre ce pot sa mai vizitez in zona.
Asa am descoperit asta:

"Casa memoriala "Sava Hentia", situata in satul Sebesel, era considerata drept unul dintre monumentele istorice importante ale judetului Alba. Incepand cu anul 2001, s-au facut demersuri repetate pentru salvarea monumentului. Atunci, conducerea Primariei Sasciori a trimis o adresa Inspectoratului de Cultura prin care semnala ca, in noaptea de 23/24 septembrie 2001, s-a daramat acoperisul casei memoriale.

In document se spunea clar ca sunt necesare "interventii urgente pentru reparare, cu volum de munca mare, calificata, si efort financiar". Informarea a ajuns la Ministerul Culturii, care n-a gasit insa fonduri pentru acest obiectiv. In noiembrie 2001, autoritatile locale au tras un nou semnal de alarma: "Fara investitii masive in vederea reconstruirii din temelii a acestei case memoriale - din partea Ministerului Culturii si Cultelor si a consiliului judetean - aceasta cladire se va ruina complet".

In lipsa sprijinului financiar, inevitabilul s-a produs. Anul trecut, din acest imobil cu valoare istorica mai exista doar o parte dintr-un zid si o groapa, care fusese fundatia casei. Asa ca director Directiei pentru Cultura Alba, Gabriel Rustoiu, si viceprimarul comunei Sasciori, Stefan Capata, nu au mai putut decat sa constate "disparitia casei natale Sava Hentia din Sebesel, cladire monument istoric din secolul XIX".

Din casa amintita se mai pastreaza o parte din zidul exterior si frontalul vechi, starea actuala a imobilului nemaipermitand a fi numit monument istoric, se arata in concluziile minutei incheiate cu ocazia unei deplasari pe teren. In baza acestui document, Casa memoriala "Sava Hentia" a fost scoasa de pe lista monumentelor istorice din judetul Alba."

Super tare! O declara monument dar o lasa in voia sortii....iar cand s-a darmat o scot de pe lista si asa au scapat de o problema!

Cluj

Legenda Virfului Cindrel

"Zice-se ca-r fi fost demult tare, tri ciobani fraţi buni. Dedaţi cu de-ale păstoritului pe plaiurile nalte de dinsus de pădure, erau harnici şi făţoşi fără păreche. Da' ăl mai mic - Cindrel pe numele lui - îi întrecea de împlinit ce era şi de câte fete şi băciţe îi tâneau calea. I-a fost dat să aiba dară, vecină, o munteancă (Muntenia) frumoasă, 'naltă cu ochii ca cicoarea şi obrazu' ca roua pe iarbă creaţă când dau zorile. Şi s-or plăcut împreuna de cum s-au aflat. Numa' că în cea parte de soare apune vieţuia un Uriaş de-mpreună cu copila-sa de-i zicea Fetiţa Urieşului; care, de cum l-a văzut într-o zâ pe Cindrel, cu cioporu' pe-o muche ierbată, la plăcut de-o căzut beteagă dupa el.
Căutând-o atunci de pricina beteşugului i-o zis Fetiţa lu' tătâne-su, Urieşu: Să-mi aduci pe Cindrel de soţ că fără el n-oi mai trăi. Urieşu n-o mai stat şi i-o poruncit lu' Cindrel să-i ia fata că de nu îl va nimici de viaţă. Numa' că Cindrel n-avea inima decât pentru Munteanca lui. Şi inimii cine-i poate porunci ? Cu Munteanca să nimerea el la port şi la vorba şi la gând şi la orice. Şi-o lăcrămat pe sama asta ghetu' Cindrel de s-o adunat, hăt acolo, ca la doua iezere limpezi de ape.
Iezerul Mic şi Iezerul Mare le-o ramas porecla pâna-n zâua de az.
Da' Urieşu' şi-o-nplinit cuvântu şi l-o tăiat, bietu de el. Plâns-o şi Munteanca de o curs părău şi pâna acu' o facut vale şi Valea Frumoasei îi zice. Apoi baciţele şi fetele de l-or ştiut pe Cindrel i-or pus flori şi câte-o şurţă de pământ de l-or coperit şi ni aşa s-o ridicat munte şi-un vârf de-i poarta numele. Păi nici copila Urieşului n-o mai trăit şi mai spre soare apune de Cindrel şi-o sfârşit zilele tot pe-un vârf de munte de-i zâce de-atunci Fetiţa. Şi tot prin cel hotar zâce să fi rămas o stâncă oablă ca-n gradină cu numele de "Masa Urieşului", bagsamă pe care prânzea el"

Ciocolata Brukenthal

Muzeul Brukenthal are de anul trecut o ciocolată care îi poartă numele.
Ea va fi disponibilă pe piaţă în două sortimente. Unul are aromă de cremă de orez şi rom, iar altul cu lapte.

În 2009, ciocolata va fi distribuită în străinătate, în hoteluri şi instituţii de cultură, urmând ca apoi să se găsească şi în magazine.

Muzeul Brukenthal a anuntat că în fiecare an se vor lansa alte produse de acest gen cu ocazia unor momente festive şi importante.

Muzeul etnografic si arta bisericeasca Fantanele

A nins. A nins cum ar fi trebuit sa ninga de Craciun.
De dimineata cand m-am trezit nu-mi venea sa cred, m-am frecat la ochi si nu stiam daca sa ma bucur sau nu.
Noroc ca a iesit soarele si am hotarat ca ziua asta in nici-un caz nu o vom petrece in casa.
Am luat trenul spre Fantanele cu gandul sa hoinarim pe dealuri.



Odata ajunsi in sat, ne-am amintit ca asta vara o batranica ne-a zis cu mandrie in glas ca trebuie neaparat sa le vizitam muzeul.
L-am gasit rapid dar pentru cheie a trebuit sa sunam la o casa de vis-a-vis.
Am deranjat-o pe o tanti care batea niste oua in bucatarie fapt ce ne-a facut o pohta nebuna de prajituri si ca urmare Jean a promis ca va face o negresa in seara asta.
Muzeul e relativ nou, a fost infiintat in 1995 intr-o casa ce apartinea comunitatii (salvand-o astfel de la degradare) de preotul satului, mare iubitor de pictura.
Au fost oganizate anual, tot de preot, tabere de pictura pe sticla pentru copii.
Majoritatea icoanelor noi sunt pictate de acestia.
Din ianuarie satul are un preot nou si inca nu se stie daca acesta va continua traditia taberelor si se va ocupa in continuare de mentinerea si dezvoltarea muzeului.
Sa speram ca o va face!

Concert

Ii urmam pe Moonspell peste tot.
Ne asteapta o minivacanta de patru zile la Cluj!!