Dupa-amiaza de sambata am petrecut-o la mosia unor prieteni, in satul Boarta.
Prima atestare scrisa a satului dateaza din 1347.
Ce e interesant este ca in limba germana si maghiara satul se numeste " Poarta lui Mihai", deoarece se pare ca aici a fost construita o poarta pentru castelul de la Buia al lui Mihai Viteazul .
Legenda spune ca primarul satului a gresit litera si in loc de "Poarta" l-a inregistrat "Boarta".
Satul era format din aproximativ un sfert sasi, un sfert maghiari si restul romani.
In prezent din sasi a mai ramas o singura batrana.
Biserica sasilor e parasita si lasata in paragina.
Biserica reformata a maghiarilor
Lasarea serii ne-a prins in mijlocul unor lupte date pe cer:
In casa, langa soba:
Ne-am intors in Sibiu pentru
"Oratoriul de Craciun" de Bach.
Anul trecut, Oratoriul a constituit o premiera pentru Biserica Ursulinelor, iar anul asta, biserica a fost neincapatoare pentru multimea de oameni.
Sibiul ne-a mai surprins cu ceva:
am descoperit aceasta statuie aflată la ora actuală, în curtea casei parohiale romano-catolice din Piaţa Mare.
Iata ce am gasit pe net despre acest monument care il reprezinta pe
Ioan de Nepomuk.
"Născut în Boemia, în jurul anului 1330, în localitatea Nepomuk, sub numele de Ioan Wolfin, îşi face studiile la Praga şi devine preot, apoi canonic al Bisericii Episcopale din Oraşul de Aur. Confesor al reginei Ioana, soţia lui Wenceslav al IV-lea, Nepomuk nu se lasă înduplecat de insistenţele regelui care îi cere să îi trădeze secretele reginei. Mai mult, el aminteşte regelui de secretul sfânt al spovedaniei. A aşteptat cât a aşteptat regele, sperând că îl va convinge pe bătrânul încăpăţânat, până în noaptea de 16 mai 1383, când a pus să fie băgat într-un sac şi aruncat în Vâltava.
Legenda spune că la momentul morţii sfântului, deasupra apei au apărul 5 stele ( vezi aura cu 5 stele a sfântului).
Imediat după moarte, Nepomuk a fost cinstit ca sfânt martir al păstrării tainei confesiunii, şi a fost ales patron şi apărător al Boemiei.
Atunci când, la 14 aprilie 1719, a fost deschis mormântul său, s-a constatat cu uimire că singura care rămăsese intactă, în comparaţie cu trupul său, a fost limba. Ea se păstrează şi astăzi ca sfinte moaşte în Catedrala Sfântul Vitus din Praga.
Pentru a face cultul lui Nepomuk autentic şi universal, împăratul Carol al VI-lea a solicitat canonizarea lui, obţinută în 1729 din partea Papei Benedict al XIII- lea."
Statui ale Sf. Ioan de Nepomuk mai există în România la Hunedoara, Suceava şi Timişoara.
Statuia are si o istorie interesanta:
Sub patronajul lui Francis Anton Wallis, general comandant al Transilvaniei şi preşedinte al guvernului transilvan (1732 - 1734), în anul 1733 este sfinţită noua Biserică Romano-Catolică din Piaţa Mare.
În anul 1734, cu ajutorul lui Wallis, catolicii din Sibiu ridică în mijlocul Pieţei Mari, statuia lui Nepomuk.
Fotografie din atelierul Fischer
Bun prieten al iezuiţilor şi al episcopului Sorger, Wallis a încercat prin acesta să reînvie catolicismul la saşi.
Atunci când, în anul 1948, regimul comunist a hotărât că statuia nu mai corespundea pretenţiilor ideologice afişate după modelul sovietic, ea a fost înlăturată din piaţă, rezervându-i-se un destin incert şi poate chiar distrugerea ei.
Asumându-şi mari riscuri, regretatul profesor Nicolae Lupu, pe atunci director al Muzeului Brukenthal, a depozitat-o în curtea a doua a palatului.
În 1987, în lipsa unui consens al autorităţilor privitor la întoarcerea ei în piaţă, statuia a fost mutată în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piaţa Mare.
