De dimineata cand m-am trezit nu-mi venea sa cred, m-am frecat la ochi si nu stiam daca sa ma bucur sau nu.
Noroc ca a iesit soarele si am hotarat ca ziua asta in nici-un caz nu o vom petrece in casa.
Am luat trenul spre Fantanele cu gandul sa hoinarim pe dealuri.
Odata ajunsi in sat, ne-am amintit ca asta vara o batranica ne-a zis cu mandrie in glas ca trebuie neaparat sa le vizitam muzeul.
L-am gasit rapid dar pentru cheie a trebuit sa sunam la o casa de vis-a-vis.
Am deranjat-o pe o tanti care batea niste oua in bucatarie fapt ce ne-a facut o pohta nebuna de prajituri si ca urmare Jean a promis ca va face o negresa in seara asta.
Muzeul e relativ nou, a fost infiintat in 1995 intr-o casa ce apartinea comunitatii (salvand-o astfel de la degradare) de preotul satului, mare iubitor de pictura.
Au fost oganizate anual, tot de preot, tabere de pictura pe sticla pentru copii.
Majoritatea icoanelor noi sunt pictate de acestia.
Din ianuarie satul are un preot nou si inca nu se stie daca acesta va continua traditia taberelor si se va ocupa in continuare de mentinerea si dezvoltarea muzeului.
Sa speram ca o va face!
Un comentariu:
Iti doresc o primavara frumoasa!
Trimiteți un comentariu