Ziua aluneca, tragind dupa eaprin fereastra joasa, culorile joase,
de parca-ai fi-mpins-o cu miinile subtiri
pe care le-ai ridicat din imbratisarea mea.
Steaua neagra a pletelor taleimi rasare, scinteind,
in dreptul inimii,
cind iedera uscata bate ritmic in geam
un tot mai indepartat si mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate
Ziua aluneca spre cenusiu, spre negru,smulgind frunzele si tragind de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
si-un relief de munti, intors spre noi,
izbucneste deasupra, urcind,
coborind.
Nichita Stanescu
Un comentariu:
oau !
Trimiteți un comentariu