Traseul a fost:Paltinis-Poiana Lupilor-la Icoana-Muntele Tomnaticu-Apa Cumpanita-Rasinari-Poplaca-Sibiu
De data asta am ales sa urcam pe drumul spre Santa si de acolo pe o cararuie(triunghi albastru) spre Poiana Lupilor; si nu clasicul drum forestier, de care ne-am saturat cu totii, pana in Gadina Oncesti.
Pana la intersectia cu Santa drumul e forestier, in coborare usoara, prin padure, de acolo cararuia e destul de abrubta, cu unele portiuni drepte, dar are avantajul ca ne scoate destul de repede in Poiana Lupilor.
Cam asa arata drumul:
Pana sa ne plictisim sau sa obosim am iesit in Poiana Lupilor:
Am facut o pauza pentru micul dejun si ne-am ospatat cu afine care sunt din plin in poiana. Inca nu eram hotarati sa mai stam sau nu cand am auzit sunet de talangi. Erau ciobani cu oi, se indreptau si ei spre Rasinari.Pana sa ne strangem lucrurile, ne-au depasit si eram fortati acum sa mergem in urma lor.
Dupa cateva minute de coborare am ajuns "la Icoana", o poiana unde ciobanii ne-au facut loc sa trecem.
Ne dam sema ca de acum urmeaza numai coborare si dupa un timp oprim sa ne lasam seile jos. Nu apucam sa facem asta si auzim talangile in spatele nostru. Aici Magda a intrebat pentru prima oara "Cat de repede merg oile astea?" Am ridicat din umeri si am pornit toti in tromba.
Poteca excelenta, prin padure, cu mici portiuni de bolovani in zona cu defrisari dar fara sa ne puna probleme.
Urmeaza o un mic urcus pe "Tomnaticu", panta foarte usoara insa, nu se simte mai deloc la bicla. Cam in zona asta, inainte de a iesi in gol alpin ne intalnim cu alta turma de oi. Ne-au iesit in fatza 3 fiare:
conduse de o "bestie":
care ne-a latrat tot timpul si de care m-am tinut deoparte pentru ca am avut si io una si avea obiceiul se te capseze de picior cand nu erai atent.
I-am zis ciobanului ca piticul asta e foarte rau si mi-a raspuns razand ca "nu-si face decat meseria".
In timpul fotografiilor ne-au ajuns din urma celelalte oi, a urmat o harmalaie mare, caini, ciobani urland sa nu se amestece....noi ne-am luat talpasita rapid!
A urmat inca o portiune frumoasa prin padure si am iesit in golul alpin:
Aici ne-am odihnit, am admirat peisajul si ne-am pus cu totii pe facut poze:clic, clic, clic..cred ca avem si ceva sange de chinez in noi nu numai de cumani:)
Ei bine, nu apucam sa savuram peisajul prea mult ca si auzim talangile. Oile, dupa noi...Magda intreaba iar, putin ingrijorata:"cat de repede merg oile astea?" Ii raspund ca mai bine ne intrebam cat de incet mergem noi!
Incalecam pe bicle, pornim spre "apa cumpanita", dar nici asta nu dureaza mult, frumusetea peisajului ne-a facut sa oprim de multe ori. Am fost fortati, nu aveai cum sa treci si sa te faci ca nu-l vezi, doar de dragul vitezei:
si ghiciti cine ne urmarea:
exact, turma de oi! Priviti!
Marius ne-a zis ca se simte ca in filmul "black sheeps" unde niste oi urmaresc si se razbuna pe oameni.
Ne continuam drumul:
singura problema fiind soarele arzator sau mai degraba lipsa pomilor pe platou.
Ne-am oprit langa singurul pom, cam amarat, pe care l-am gasit.
Apa din bidoane fierbea, zapuseala mare....si oile dupa noi!
Atunci ne-am gandit pentru prima data: de ce nu le lasam sa ne depaseasca, de ce le lasasem atat timp sa ne goneasca in halul asta?
Si asta am facut:
Dupa ce ne-au depasit am realizat de ce alergau oile in ritmul asta! Pai ia uitati aici ce "urias" le dirija! un adevarat caine ciobanesc:
Dupa trecerea lor, ne-am relaxat:)...ne-am bucurat in continuare de drum si am descoperit si Rasinariul:
Concluzia:
Pentru mine a fost cel mai bun traseu.
Pe drum, Marius a exclamat de multe ori "foarte frumos, foarte frumos.."
Magda:"pe ansamblu.. foarte frumos ( dar cam grea ptr mine ultima parte spre rasinari)"
In Sibiu, Jean a recunoscut ca "a fost intradevar un traseu frumos"
dar a tinut ca eu sa adaug, special pentru baieti " ca e posibil, dupa coborare, sa ajungi cu dintii sparti sau degetele inclestate"
Asta a fost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu